Despre Hyperborei, populaţia care locuia în extremul-septentrion, se găsesc menţionări în numeroşi autori ai antichităţii latine şi greceşti. Prima mărturie apare la Hecateu din Milet (sec.VI a.H.), care îi situează în extremul nord al pământului, între Ocean şi Munţii Rifei.

Date asemănătoare, dar mai ample, au fost furnizate de Herodot, care scrie: „Aristeas din Proconez, fiu al lui Castrobiu, compunând un poem epic, spune că a ajuns îndemnat de Phoebus în apropiere de Isedonii şi că dincolo de Isedonii locuiesc Arimaspii, oameni cu un ochi, şi dincolo de ei grifonii păstrători ai aurului, iar în sfârşit, dincolo de ei Hiperboreii, care se întind până la mare. Toţi aceştia, exceptând Hiperboreii, începând cu Arimaspii, îşi agresează încontinuu vecinii; şi astfel de către Arimaspi au fost izgoniţi din ţara lor Isedonii, de către Isedoni Sciţii; iar Cimerienii, care locuiau spre marea australă, împinşi de Sciţi, şi-au părăsit ţinutul lor” (IV,13). Hecateu din Abdera (sec. IV-III a.H.), autor al unei opere despre Hiperborei, din care ne-au parvenit numai unele fragmente, îi situează şi el la nord, într-o insulă a Oceanului ”nu mai mică decât Sicilia”. Pe această insulă, din care se poate vedea luna de aproape, cei trei fii ai lui Boreus practică un cult al lui Apolo, însoţiţi de cântecul unui stol de lebede venite din munţii Rifei.

de Maria DIMINEŢ

„Românii şi-a spus cuvântul prin voturile sale, iar acesta este cel mai bun mesaj către Rusia sau către orice altă ţară”. (Daniel Nelson, expert în relaţii internaţionale)

Bătălia pentru fotoliul de preşedinte al României a luat sfârşit, cel puţin pentru următorii cinci ani. Statul român a reuşit să formeze un nou Guvern, iar FMI îl va răsplăti pentru această „performanţă” cu un împrumut de 2,3 miliarde de euro. Evident, în culise, se vor ţese în continuare intrigi, pentru că unii trebuie să se revanşeze, iar alţii să se răzbune. Protipendada politică a depus eforturi, în decursul campaniei electorale, să demonstreze cine dintre candidaţii la preşedinţie este mai diplomat, mai corupt şi mai capabil să scoată România din criză politică şi financiară.

Democraţia liberală nu reprezintă nicidecum prioritatea majorităţii asupra părerii minorităţii, după cum cred cei naivi. Acest sistem nu egalează nici măcar votul individului cu cel al majorităţii. Democraţia situează votul minorităţii, în cazul în care aceasta este purtătoare de viciu sau păcat, deasupra părerii majorităţii. Dacă 100 de milioane de oameni sînt împotriva pederastiei şi 1000 pro, decizia va fi în favoarea minorităţii.

Într-un mediu de toleranţă şi îngăduire, cultivate prin respect pentru gusturile altora, vor apărea magazine, cluburi şi resurse mass-media, care vor deservi această categorie denaturată. Şi nu-i poţi contrazice : dacă Dumnezeu nu există, toţi sunt liberi să facă ce vor. Acoperirea consecinţelor colosale cu o frunză de smochin se exprimă prin interdicţia de a cauza prejudicii cu efect imediat. După logica de percepţie materialistă a lumii, un gust sau o orientare netradiţională trebuie respectate. Doar nu ne pot face nici un rău.

Instaurarea regimului liberal aduce cu sine un pericol ignorat de multă lume: renaşterea stângii radicale. Tabăra comunistă, în special, încearcă să monopolizeze mesajul critic faţă de actuala guvernare, spre a prezenta marxismul drept unica alternativă ideologică reală, în timp ce critica liberalismului dintr-o perspectivă de dreapta lipseşte.

Acest handicap a jucat festa în 2001, când falimentului guvernării liberale din perioada 1998-2000 nu i s-a impus în mod serios nici o opţiune radicală de dreapta, tradiţionalistă, radical conservatoare şi anticapitalistă.

O elevă a unei şcoli din Kent este suspectată de „sentimente rasiste” din cauza unei cerţi cu o altă fată în timpul pauzei, scrie The Daily Mail.

Sharona Gower, în vârstă de şase ani, se juca şi mânca ciocolată. În acel moment, de ea s-au apropiat alte două fete în vârstă de 11 ani şi au început să facă glume pe seama ei.

Dezamăgirea faţă de capitalism este aproape generală în lume, la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, ce a simbolizat prăbuşirea comunismului în Europa de Est, potrivit unui sondaj pentru BBC World Service.

Doar 11% dintre respondenţii din cele 27 de ţări consideră că economia capitalistă funcţionează corect. Pentru 51% dintre ei, o reformă şi o mai mare regularizare sunt necesare pentru corectarea problemelor sistemului.

Doar în două ţări - SUA (25%) şi Pakistan (21%) - mai mult de 20% cred că sistemul capitalist funcţionează bine în forma sa actuală.

Încerc să formulez un răspuns cât se poate de clar unei persoane care a atins problema abordării de către noi a capitalismului.

„Capitalismul nu înseamnă înrobirea spiritului. Nu există nici o contradicţie între spiritualitate şi creaţia de bunăstare materială. Sau, pe scurt, între capitalism şi creştinism. Autorul confundă lăcomia – un păcat major – cu activitatea economică a individului liber şi responsabil. Capitalismul nu se bazează pe lăcomie, ci pe încredere, schimburi mutual benefice şi amînarea gratificării materiale”.

Voi încerca telegrafic să combat afirmaţia.

Ce este “capitalismul”? Oare înseamnă “crearea bunurilor materiale” şi “schimb de bunuri”? Pe parcursul întregii sale, omul a creat bunuri şi a utilizat schimbul de obiecte pentru a reuşi să supravieţuiască. Cu toate acestea, “capitalismul” apare abia în epoca modernă, iar până în această perioadă, avem o etapă “non-capitalistă” sau “tradiţională”.

Chiar dacă nu suntem marxişti, vom îndrăzni să utilizăm unele concepţii lui Karl Marx care ajută să definim esenţa sistemului social-economic discutat: “Capitalismul apare odată cu apariţia muncii salariate, ceea ce înseamnă înstrăinarea muncitorului de mijloacele de producţie”.