Instaurarea regimului liberal aduce cu sine un pericol ignorat de multă lume: renaşterea stângii radicale. Tabăra comunistă, în special, încearcă să monopolizeze mesajul critic faţă de actuala guvernare, spre a prezenta marxismul drept unica alternativă ideologică reală, în timp ce critica liberalismului dintr-o perspectivă de dreapta lipseşte.

Acest handicap a jucat festa în 2001, când falimentului guvernării liberale din perioada 1998-2000 nu i s-a impus în mod serios nici o opţiune radicală de dreapta, tradiţionalistă, radical conservatoare şi anticapitalistă.

O elevă a unei şcoli din Kent este suspectată de „sentimente rasiste” din cauza unei cerţi cu o altă fată în timpul pauzei, scrie The Daily Mail.

Sharona Gower, în vârstă de şase ani, se juca şi mânca ciocolată. În acel moment, de ea s-au apropiat alte două fete în vârstă de 11 ani şi au început să facă glume pe seama ei.

Dezamăgirea faţă de capitalism este aproape generală în lume, la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, ce a simbolizat prăbuşirea comunismului în Europa de Est, potrivit unui sondaj pentru BBC World Service.

Doar 11% dintre respondenţii din cele 27 de ţări consideră că economia capitalistă funcţionează corect. Pentru 51% dintre ei, o reformă şi o mai mare regularizare sunt necesare pentru corectarea problemelor sistemului.

Doar în două ţări - SUA (25%) şi Pakistan (21%) - mai mult de 20% cred că sistemul capitalist funcţionează bine în forma sa actuală.

Încerc să formulez un răspuns cât se poate de clar unei persoane care a atins problema abordării de către noi a capitalismului.

„Capitalismul nu înseamnă înrobirea spiritului. Nu există nici o contradicţie între spiritualitate şi creaţia de bunăstare materială. Sau, pe scurt, între capitalism şi creştinism. Autorul confundă lăcomia – un păcat major – cu activitatea economică a individului liber şi responsabil. Capitalismul nu se bazează pe lăcomie, ci pe încredere, schimburi mutual benefice şi amînarea gratificării materiale”.

Voi încerca telegrafic să combat afirmaţia.

Ce este “capitalismul”? Oare înseamnă “crearea bunurilor materiale” şi “schimb de bunuri”? Pe parcursul întregii sale, omul a creat bunuri şi a utilizat schimbul de obiecte pentru a reuşi să supravieţuiască. Cu toate acestea, “capitalismul” apare abia în epoca modernă, iar până în această perioadă, avem o etapă “non-capitalistă” sau “tradiţională”.

Chiar dacă nu suntem marxişti, vom îndrăzni să utilizăm unele concepţii lui Karl Marx care ajută să definim esenţa sistemului social-economic discutat: “Capitalismul apare odată cu apariţia muncii salariate, ceea ce înseamnă înstrăinarea muncitorului de mijloacele de producţie”.

Sufletul românesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri străine l-au hărţuit şi l-au schingiuit; veacuri multe a gemut subt multe stăpîniri vrăjmaşe; popoare falnice s-au stins, împărăţii trufaşe s-au prăbuşit în jurul lui şi peste dînsul: nimic nu i-a putut zdruncina credinţa în soarta lui şi, cînd a venit ceasul, s-a înfăţişat lumii mai unitar, mai sănătos, mai încrezător ca orice alt neam. Graniţele silnice, care ne-au ciopîrţit sute de ani, n-au fost în stare să ne atingă inima.

Suferinţele ne-au oţelit, asupririle ne-au îndîrjit. Azi, sufletul românesc, descătuşat, tînăr, puternic, simte imperios nevoia de a se realiza în întregime, de a-şi împlini menirea ce i-a fost hărăzită.

de Claudio Mutti

Eu nu vorbesc niciodată despre Europa şi despre Asia, ci despre Eurasia. Nu există eveniment care să aibă loc în China sau în India, care să nu ne influenţeze pe noi, sau invers, şi aşa a fost întotdeauna.

Giuseppe Tucci, "La Stampa", 20 octombrie 1983.

Chiar şi un etnolog şi antropolog aparţinând şcolii sociologice, precum Marcel Mauss, recunoştea că "din Corea până în Marea Britanie există o unică istorie, aceea a continentului eurasiatic".

François Thual, Une entreprise de résistance, prefaţă la Pierre Biarnés, Pour l'Empire du monde, Ellipses. Edition marketing, Paris 2003, p. 7. 

de Horia Ciurtin

În acea perioadă de neţărmuită efervescenţă socială ce a caracterizat sfârşitul Primului Război Mondial, Republica de la Weimar –moştenitor emasculat al defunctului Imperiu German- a fost martora înălţării unei mişcări politico-culturale ce nu va putea fi uitată cu uşurinţă în deceniile ulterioare. Pe fondul profundei crize de legitimitate din timpul democraţiei cvasi-anarhice a epocii Weimar, o întreagă generaţie de intelectuali s-a revoltat cu vehemenţă împotriva tendinţelor liberale dominante.