| Capitalismul şi A Treia Cale |
| Vineri, 30 Octombrie 2009 16:05 |
|
Încerc să formulez un răspuns cât se poate de clar unei persoane care a atins problema abordării de către noi a capitalismului.
Voi încerca telegrafic să combat afirmaţia. Ce este “capitalismul”? Oare înseamnă “crearea bunurilor materiale” şi “schimb de bunuri”? Pe parcursul întregii sale, omul a creat bunuri şi a utilizat schimbul de obiecte pentru a reuşi să supravieţuiască. Cu toate acestea, “capitalismul” apare abia în epoca modernă, iar până în această perioadă, avem o etapă “non-capitalistă” sau “tradiţională”. Chiar dacă nu suntem marxişti, vom îndrăzni să utilizăm unele concepţii lui Karl Marx care ajută să definim esenţa sistemului social-economic discutat: “Capitalismul apare odată cu apariţia muncii salariate, ceea ce înseamnă înstrăinarea muncitorului de mijloacele de producţie”. Respingând tot sistemul marxist, atragem atenţie asupra unui singur concept: înstrăinarea. Da, anume “înstrăinarea” omului de mediul în care el activează este ceea ce deosebeşte capitalismul de economia “tradiţională”. Nu ne grăbim să căutăm soluţii în critica de pe poziţii marxiste. Socialismul şi liberalismul sunt doctrine pur economice. Odată ce alegi una din aceste două poziţii, inconştient, te blochezi într-un cerc închis. Poziţia noastră vizează abandonarea economicului şi analiza fenomenului social şi politic din alte perspective. “ A Treia Cale” nu este o cale economică, este o cale “anti-economică” care pledează pentru edificarea unei orânduiri sociale în baza unor valori supreme care ar putea redefini natura umană, respectiv sensul existenţei acesteia pe pământ. A nu ne confunda cu opţiunea social democrată propusă de Anthony Giddens, care din întâmplare se numeşte şi ea “a treia cale” şi nu este deloc “a treia”, ci o combinarea unor elemente din cele două sisteme economice (liberalism şi socialism), care tot economice rămân. Din două rele nu poţi crea un lucru bun. “Capitalismul nu instituie averea drept unic criteriu de ascensiune socială. Dacă ar fi fost astfel, un Bill Gates ar fi fost imposibil. Sau Steve Jobs, dacă firma Apple vă place mai mult. Gates şi Jobs au pornit de la zero; nu au moştenit nici o avere care să le dea vreun avantaj în competiţia capitalistă. Ascensiunea lor extraordinară se datorează viziunii strategice suplinită de inventivitate tactică şi muncii serioase şi îndelungate”. Ce înseamnă “ascensiune socială”? Pornim de la o viziune clasică, utilizată de apologeţii conservatorismului: este o circulaţie a indivizilor din păturile înferioare a societăţii spre păturile superioare şi invers. Este ceea ce economistul şi sociologul Vilfredo Pareto numeşte “circulaţia socială”. Teoretic, persoanele cu cele mai nobile calităţi ocupă locurile de frunte în cadrul comunităţii umane. Capacitatea de a agonisi avere nu este una cu capacităţi intelectuale şi morale. Uneori sunt chiar opuse. Din păcate, în orice societate, "şemecherii" sunt cei care reuşesc cel mai bine, nu oamenii cu viziunii nobile. A egala şmecheria cu înţelepciunea înseamnă, de fapt, a distruge orânduirea firească a lucrurilor şi instaurarea unei orânduiri în care mişelia este în capul mesei. Bill Gates, Steve Jobs sunt oare persoane care au ajuns în topul social din cauza unor calităţi excepţionale sau din cauza averii pe care au reuşit să acumuleze? Dacă analizăm bine biografia oricărui miliardar american, observăm că fiecare din aceştia are o „gaură” în biografie, care trezeşte numeroase semne de întrebare cu privire la modul în care aceştia au reuşit în afaceri. „Îmbogăţirea miraculoasă” nu este decât un mit cultivat de mass-media americană pentru a menţine starea de competitivitate a indivizilor, competitivitate care devenind o religie de esenţă păgână (a se vedea viţelul de aur de pe Wall Street) transformă omul conştient într-un individ atomizat, incapabil de a depăşi limitele impuse de Sistem. „Capitalismul nu favorizează ascensiunea “elementelor degradate şi marginalizarea persoanelor cu calităţi şi caracter”. Autorul confundă capitalismul de stat şi cumetrie practicat în România cu capitalismul real, practicat cu succes timp de mai bine un secol în Occident. Da, strugurii sînt acri pentru mulţi români, dar nu capitalismul e de vină. Capitalismul cere caracter şi calităţi, dar cere şi condiţii care să le permită să se manifeste: un sistem legal clar, simplu şi eficient în privinţa protecţiei proprietăţii, corupţie cît mai puţină, transparenţă şi predictibilitate în justiţie şi politică, birocraţie simplificată şi uşor de tras la răspundere, un stat garant al imparţialităţii sistemului capitalist şi nu dispecer de favoruri economice către o clientelă oligarhică”. Ne-ar interesa şi pe noi, ce stat capitalist non-oligarhic există pe globul pământesc? Însăşi liberalismul, expresia ideologică a capitalismului, este o justificare a existenţei unei oligarhii. Statul liberal se limitează doar la apararea proprietăţii private. Ce se întâmplă în acest caz cu cei care nu deţin nici o proprietate privată? Sunt nevoiţi să serveascp “elita economică” sperând că într-o bună zi vor ajunge undeva acolo sus muncind cinstit. De acord, în România, precum şi la noi în Republica Moldova, nepotismul este în floare. Dar oare în SUA, etalonul unei societăţi capitalist-liberale, lucrurile stau diferit? SUA este o ţară unde majoritatea funcţiilor cheie în stat sunt transmise prin ereditate sau în cadrul unui grup elitar restrâns (directorul CIA, directorul FBI, preşedintele SUA etc.). Nu mai vorbim de comunitatea israelită sau masoneria, influenţa cărora nu poate fi contestată. Însăşi raţiunea unui stat modern este redusă la deservirea oligarhiei naţionale. Ar fi naiv să credem că cineva construieşte un sistem pentru a permite oricui să detroneze elita existentă. În orice societate există stare “de iure” şi “stare de facto”. Oricât de frumos nu ar fi starea de iure, aceasta nu poate modifica starea de fapt. Chiar dacă peştişorul şi rechinul au drepturi egale la existenţă, acest lucru nu împiedică devorarea primului de cel din urmă. Ce are aici religia? Religia oferă răspuns la sensul vieţii omului pe pământ. Apartenenţa la o religie, iar liberalismul este şi el o religie, oferă coordonatele care explică şi sensul unei orânduiri sociale. Sper că am reuşit să clarific poziţia noastră. Continuarea expunerii ar putea continua în contextul continuării discuţiilor la această temă. |
„Capitalismul nu înseamnă înrobirea spiritului. Nu există nici o contradicţie între spiritualitate şi creaţia de bunăstare materială. Sau, pe scurt, între capitalism şi creştinism. Autorul confundă lăcomia – un păcat major – cu activitatea economică a individului liber şi responsabil. Capitalismul nu se bazează pe lăcomie, ci pe încredere, schimburi mutual benefice şi amînarea gratificării materiale”.
Ce inseamna instrainarea omului de madiul in care traieste? Dar care este mediul in care el traieste? Ce inseamna asta? Ca trebuie sa renuntam la confortu de azi si sa ne intoarcem in evul mediu? Sa renuntam la industrie , la electronica, la cercetare? La zboruri in spatiu?
Acest site mi se pare suspect, chiar foarte suspect. Care sa fie ordinea pe care o propuneti ? Cea din Rusia( cu r mic )sua csi?